Rezistând în vremuri de prigoană (partea a noua)

70141 voronet judecata de apoi detaliu 300x225 Rezistând în vremuri de prigoană (partea a noua)Eu cred exact în ceea ce a spus Mântuitorul, exact în cuvintele Lui, pentru că noi, în închisoare, lucrul ăsta l-am învăţat. În închisoare, în special noi, femeile – bărbaţii au mai avut preoţi cu care s-au sfătuit, care i-au ajutat, care s-au rugat pentru ei, care i-au spovedit, i-au împărtăşit, au făcut Sfintele Liturghii, pentru că aveau în loc de antimis propria persoana, pentru că o Sfântă Liturghie nu se poate face fără sfântul antimis. În antimis sunt cusute sfinte moaşte, pe care se face Sfânta Prefacere; dar pieptul preotului în suferinţă, în persecuţie creştină, este antimis, este ca şi martirul respectiv. Şi atunci pe piepturile lor preoţii făceau Liturghii şi împărtăşeau pe bărbaţi şi aveau altă tărie. Noi n-aveam nimic si n-aveam nicio orientare. Au fost câteva călugăriţe, care, într-adevăr, au făcut operă de îmbărbătare şi de întărire creştină foarte frumoasă, dar puţine. Noi pe puterile noastre. Şi atunci am zis: n-avem altă orientare decât să ne amintim în cutare împrejurare ce-a spus Mântuitorul şi în aia să credem.

 

Asta v-a ţinut şi v-a dat putere?

 

Şi chestiunea a ţinut. În primul rând ne-am rugat Lui. Singurele care n-au participat la rugăciunile noastre au fost evreicele şi iehovistele. Dar erau cuviincioase, stăteau, tăceau, nu spuneau nimic, ba evreicele ne păzeau la vizetă ca să nu ne prindă. Şi noi, la rândul nostru, le păzeam pe ele când îşi făceau ele rugăciunea lor. Şi simteam, într-adevăr, prezenţa Mântuitorului și aprobarea Lui. Şi în fiecare circumstanţă, ne gândeam: ce-ar fi spus Mântuitorul, ce-ar fi zis Mântuitorul?

Şi Mântuitorul a spus El singur că vor fi semne mari atunci când va vrea Antihrist să-şi anunțe stăpânirea. A spus întâi că vor fi foarte multe erezii, a spus-o El cu gura Lui, a spus: „Vor fi care vor zice că Hristos e-aici, Hristos e dincolo, Hristos e acolo, e ăla, e ălălalt. Voi să nu credeţi. Va avea înfăţişări foarte apropiate de oamenii luminii”. Şi atunci apostolii au spus: „Doamne, dacă el se va prezenta ca om luminos, noi de unde să ştim că el este Antihrist şi că este înşelătorul şi cum ne vom feri de înşelăciunea lui?” Şi atunci El a spus clar, a dat criteriul. Şi noi am valorificat criteriul ăsta, într-adevăr, le-a spus: „După faptele lor îi veţi cunoaşte”. Şi eu, personal, am verificat lucrul acesta mai ales afară. Au fost oameni pe care i-am auzit vorbind atât de frumos şi spunând lucruri care păreau atât de veridice, cu argumente care erau, de fapt, sofisme, şi e foarte greu să desluşeşti un sofism de o judecată adevărată. Dar, pe care, dacă-i urmăream în timp, vedeam, într-adevăr, din comportamentul lor şi din faptele lor, dacă sunt înşelători sau sunt, într-adevăr, oameni adevăraţi. Şi nu există, din cei care au fost, s-au dovedit a fi înşelători, să nu-şi dea în petic, cum zice românul. Omul rău se trădează prin răutăţile pe care le face şi care uneori sunt foarte subtile. Nu-ţi dai seama că sunt răutăţi, dar, dacă le compari cu ceea ce a spus Iisus despre virtute şi despre credinţă şi despre dragoste, îţi dai seama că e în afară de ele. Şi nu-ţi trebuie teologie înaltă ca să te orientezi aşa.

Aşa că noi vom aştepta, noi ştim că Mântuitorul va veni cu slavă mare. Și oricât de grele ar fi încercările până acolo, până la momentul când va fi cu slavă mare ca să-şi ia în mâini Împărăţia, adică când răul va fi învins definitiv – că, de fapt, tot ceea ce se întâmplă pe parcursul istoriei noastre de milenii este lupta, care a început în cer şi se continuă pe pământ, între bine şi rău. Şi, până la urmă, răul trebuie să fie înfrânt şi trebuie să fie îngenuncheat până la limita în care să recunoască că el este rău şi că este iremediabil rău şi că nu este nimic de făcut cu el. Or diavolul, în trufia lui, să recunoască că el greşeşte şi că el este cel rău… îi trebuie foarte mult până acolo. Dar va ajunge până acolo, pentru că răul se măreşte atât de mult în lume, încât, până la urmă, ei vor cădea victima propriilor lor răutăţi. Că, vă daţi seama că un om care nu va avea nimic sfânt, nu-l va avea sfânt nici pe Antihrist, cât o fi el de puternic şi de ocrotit de cipuri si de toţi sclavii tehnici pe care îi tot adună şi îi tot adună şi îi tot adună în jurul lui.

Şi atunci ai încredere în ce o să fie! Iisus a spus: ,,Să fiţi cu Mine aşa cum şi Eu voi fi permanent cu voi”. Deci, dacă noi păstrăm legătura cu El şi ne rugăm Lui și facem tot ceea ce a zis El că trebuie să facem, n-avem de ce să ne temem. Şi toate poveştile astea devin poveşti horror, că ştii că, oricât de greu ar fi sfârşitul, va fi nemaipomenit de frumos, slava lui Dumnezeu pentru totdeauna, înfrângerea răului pentru totdeauna.

Va fi o lume în care nu va mai fi răul. Şi taina prin care, din sânul Binelui a izvorât răul, asta o vom cunoaşte atunci, la Judecata de Apoi. Până atunci, nouă ne este imposibil să înţelegem cum, din energia necreată, care a fost Dumnezeu, a putut să se nască energia asta negativă, distructivă, care nu creează, care distruge, care omoară. Cum a fost posibil? Nu ştim. Asta vom afla atunci.

Dar ştim că, până la urmă, răul va fi învins. Va fi învins duhul ăsta de răutate. Da. Până atunci mai este cale lungă, probabil.

 

– Va urma –

(foaienationala.ro)

The URI to TrackBack this entry is: https://ortodoxiacaleaceadreapta.wordpress.com/2013/09/17/rezistand-in-vremuri-de-prigoana-partea-a-noua/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: