O serie de sfaturi și recomandări ale cunoscutului părinte duhovnicesc din Sfântul Munte Athos, rostite cu dragoste și compasiune. Cartea este împărţită în două: 1. Patimi şi 2. Virtuţi. Părintele Paisie răspunde cu drag la întrebările legate de patimi sau virtuţi. Cartea este uşor de citit, mai ales că părintele nostru drag ne dă şi pilde pentru a înţelege mai bine.
Acest cuvânt al părintelui pe care îl regăseşti în carte ne este de folos în perioada postului: ,,Iubire de sine este şi dorinţa de a mânca sau a se odihni cineva mai mult decât îi este necesar. În mod normal, trupului trebuie sã-i dãm numai ceea ce are nevoie. Un lucru este dorinţa şi alt lucru este nevoia. Un lucru este sã vreau sã mulţumesc trupul şi alt lucru este sã-i dau trupului ceea ce are nevoie. Sã presupunem cã am înaintea mea douã mâncãruri cu aceleaşi vitamine, dar una dintre ele este mai gustoasã decât cealaltã. Dacã o prefer pe cea mai gustoasã, asta aratã iubirea de sine. Dacã însã nu am poftã de mâncare, deoarece sunt bolnãvicios şi o prefer pe cea mai gustoasã ca sã o pot mânca, acest lucru înseamnã discernãmânt. Trupul, „vameşul cel rãu” (vezi Paladie, Episcopul Elenopolului, Istoria Lausiacã), aşa cum spunea Avva Macarie, poate cere mai mult, cãci organismul este aşa cum îl obişnuieşti. Când omul are stomacul micşorat, atunci se poate înfrâna cu uşurinţã. Altminteri, devine rob stomacului, cãci şi acesta, mãrindu-se, simte nevoia sã se umple. De pildã, unul care este foarte gras; acesta, cu „magazia” pe care şi-a fãcut-o, simte nevoia sã mãnânce cel puţin o jumãtate de miel ca sã se sature, iar apoi sã bea şi douã bidoane cu apã. În trecut, oamenii aveau un organism puţin mai puternic, dar se sileau şi pe ei înşişi. Hagi- Gheorghe dãdea în fiecare zi cãlugãrilor sãi puţinã miere şi nucã (Obştea Stareţului Hagi-Gheorghe avea rânduiala postului neîncetat –vezi Cuviosul Paisie Aghioritul, Bãtrânul Hagi-Gheorghe , Ed. Evanghelismos, 2006). Şi erau copii de 15 ani, aflaţi în perioada de creştere, dar aveau şi creşterea duhovniceascã. Astãzi pãtrunde în minte o logicã lumeascã: „Sã nu posteascã copiii, ca sã nu se îmbolnãveascã. Sã nu le lipseascã copiilor nimic, ca sã nu le fie greu”. Şi în cele din urmã duc o viaţã nefericitã, dorindu-şi mereu fripturi. Dar nici aceasta nu le ajutã la nimic. Dacã te bucuri când nu mãnânci pentru dragostea lui Hristos, atunci te hrãneşti. Dacã pentru dragostea lui Hristos preferi mâncarea lipsitã de gust în locul celei gustoase, atunci din mâncarea fãrã gust Îl guşti pe Hristos. ”
Lectură cu folos!
